Epurarea terțiară


epurarea terțiarăEpurarea terțiară are ca scop înlăturarea poluanților neconvenționali și speciali și asigurarea dezinfecției apelor, de exemplu prin clorinare. Acest proces nu este desfășurat obligatoriu în toate stațiile de epurare, el fiind necesar doar atunci când în apă încă mai există substanțe toxice care nu au fost eliminate în treptele anterioare de epurare, și anume cea mecanică și cea biologică.

Epurarea terțiară este necesară atunci când se urmărește îndepărtarea unor produși cum ar fi: compuși organici volatili, materii organice refractare, materii totale dizolvate, detergenți, medicamente sau compușii acestora, detergenți speciali, antibiotice veterinare și umane, produse industriale, compuși biologici și bacteriologici.

Epurarea terțiară poate fi biologică, chimică, mecanică sau combinată, și se poate desfășura cu ajutorul unor tehnologii clasice, cum ar fi filtrarea, sau a unora mai speciale (adsorbția pe cărbune activat, precipitarea chimică, etc.). La finalul procesului, apele tratate trebuie să aibă o calitate corespunzătoare standardelor pentru apele uzate epurate.

Deși stațiile de epurare și tehnologiile implementate în tratarea apelor uzate sunt în continuă dezvoltare, în realitate de cele mai multe ori nu se reușește o îndepărtare completă a substanțelor dăunătoare astfel încât apele tratate să nu mai fie considerate “ape uzate”. Din acest motiv este important ca atunci când aceste ape sunt deversate din nou în emisar (de multe ori râul din care apa fusese prelevată în amonte), debitul acestuia să fie suficient de mare pentru a asigura o diluție adecvată.

O altă alternativă este folosirea acestor ape uzate rezultate la finalul celei de-a doua trepte de epurare în irigații, datorită conținutului ridicat de nutrienți. Trebuie de reținut totuși că această soluție este permisă doar dacă apele respective nu conțin substanțe toxice specifice peste limitele admise iar produsele agricole obținute nu urmează a se consuma direct, pentru a evita riscul de expunere la sau contaminare cu diverse substanțe dăunătoare. În acest caz nu mai este necesară treapta de epurare terțiară iar apele uzate nu mai vin deversate în emisar. Acesta este un lucru pozitiv, deoarece nu se mai prejudiciază calitatea apei naturale, dar și negativ, deoarece extragerea apelor din emisar și nereturnarea lor va duce ulterior la diminuarea debitului acestuia.

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *