Epurarea biologică


epurarea biologicăEpurarea biologică (secundară) este de fapt o variantă accelerată a procesului natural de autoepurare ce constă în adăugarea în apă a unei concentrații foarte mari de microorganisme care transformă materiile organice existente în apele uzate în produși de degradare fără nocivitate și o masă celulară nouă, inofensivă. Acest procedeu se poate desfășura fie în flux biologic continuu fie secvențial, în funcție de compoziția apei uzate și concentrația de impurități, temperatură, condițiile de amestec, sau modul de exploatare a instalației de epurare.

Epurarea secundară se implementează după cea primară și asigură eliminarea din apele uzate a materiilor în suspensie sau a substanțelor organice coloidale și dizolvate (biodegradabile) care nu au fost îndepărtate pe parcursul primei trepte. Trebuie reținut că acest proces de epurare nu este eficientă în eliminarea metalelor grele, detergenților, germenilor și paraziților, azotului, fosforului sau a substanțelor “refractare”, pentru care este nevoie de o serie de procese suplimentare desfășurate în faza de epurare avansată.

Există două modalități de desfășurare a procesului tehnologic:

  • prin cultura microorganismelor noi dispersate în întregul volum al reactorului de epurare (așa-zisa epurare cu nămol activ)
  • prin cultura microorganismelor noi pe un suport (cunoscută și ca epurarea biologică cu film/ peliculă)

Epurarea biologică are la bază un grup de bacterii organofage (consumatoare de substanțe organice) care, în funcție de predispoziția lor de a trăi în prezența sau absența oxigenului, se împart în trei categorii:

  • bacterii obligat aerobe – cele care se dezvoltă și se reproduc doar în medii care conțin oxigen (saprofite, nitrificatoare, unele sulfobacterii și microbi patogeni, care trăiesc numai în prezența oxigenului molecular)
  • bacterii facultativ aerobe (unele drojdii, bacterii denitrificatoare, etc.)
  • bacterii anaerobe – cele care pot trăi într-un mediu lipsit de oxigen liber

Astfel, în funcție de cantitatea de oxigen necesară pentru dezvoltarea acestor culturi de bacterii, există două tipuri de epurare biologică:

  • aerobă (implementată cu prioritate în îndepărtarea poluanților din apele uzate)
  • anaerobă (folosită la prelucrarea nămolurilor fermentate și la epurarea apelor uzate foarte concentrate în poluanți)

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *