Epurarea avansată


epurarea avansatăEpurarea avansată reprezintă un ansamblu de operații suplimentare cu scopul de a elimina substanțele în suspensie și dizolvate rămase în apă la finalul primelor două etape de epurare. Aceste procese suplimentare pot fi încorporate în epurarea biologică sau pot fi desfășurate independent după treapta de epurare convențională secundară, la finalul căreia încă mai putem avea suspensii solide, substanțe organice rezistente la metabolismul microbian (nebiodegradabile), compuși toxici sau cancerigeni, ionii unor substanțe anorganice (calciu, potasiu, nitrați, fosfați, sulfați, cloruri etc.) sau un anumit număr de compuși organici sintetici.

Considerând efectele dezastruoase pe care aceste elemente și compușii lor le pot avea asupra mediului, epurarea avansată a devenit o treaptă obligatorie, nu doar pentru a menține echilibrul ecologic, dar și pentru a obține o apă de calitate superioară. Acest lucru este mposibil de realizat doar prin procedeele secundare biologice, și este de o importanță vitală atunci când apa epurată este reutilizată sau atunci când emisarul este utilizat ca sursă de alimentare a unor localități.

Printre cele mai populare tehnologii de îndepărtare a nutrienților din apele uzate care nu sunt eliminați complet la finalul primelor două trepte de epurare sunt tehnologiile biologice de îndepărtare a azotului și fosforului. Motivul este conveniența – aceste tehnologii pot fi încorporate în procesul biologic de îndepartare a compușilor de carbon, în diverse configurații (fie doar pentru îndepartarea azotului, fie pentru îndepartarea combinata a azotului și fosforului).

Atunci când se alege o configurație, există o serie de factori care trebuie luați în considerare, cum ar fi calitatea influentului, calitatea dorită a efluentului, experiența operatorilor și procesele de epurare existente, dacă se face o optimizare a unei stații de epurare. În cazul în care se consideră o retehnologizare a stației de epurare pentru îndepartarea nutrienților, este deosebit de important a se lua în calcul configurația și dimensiunile bazinelor de aerare, capacitatea decantoarelor, tipul sistemului de aerare, tehnologia de tratare a nămolurilor și nu în ultimul rând experiența operatorilor.

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *